(Im)Perfecta fara tine

Acest articol a fost scris ca raspuns la articolul lui Marcu Bogdan Minciuna “Perfectă fără tine”

Inca imi rasuna in cap melodia cu care m-am imbatat aseara. Stii, betia aia psihica in care iti repeti la nesfarsit ceva ce pana la urma speri sa si crezi. Fizic ma imbatam cu votca ieftina pe care o stingeam cu vin si o aprindeam cu minciuni.

Se vrea o seara a uitarii, o seara in care eu si amicele sarbatorim libertatea, in care ne sarbatorim pe noi. E o seara pe care o astept demult, inca de pe vremea in care trebuia sa ma justific in fata ta ore intregi pentru o seara cu fetele in oras, iar acum singurul lucru pe care trebuie sa il fac e sa ma hotarasc daca imi pun rujul rosu aprins sau cel maro. E perfect, sunt fara tine si imi doresc sa o stie toata lumea, chiar si tu. Imi pun status pe Facebook “Girls night out” si numele clubului in care sunt. Imi doresc sa te impinga curiozitatea spre acelasi local, sa vezi cu ochii tai cat mi-e de bine. Dansez ca si cand undeva in multimea asta sunt ochii tai caprui si ma privesc intrigati, in lacrimi. Iar fiecare zambet al meu mai stoarce o lacrima din ei.

Ora 3 ma prinde dansand pe boxe, de parca o nebuna pusese stapanire pe trupul meu. Amica mea imi intinde un pahar de vin si ma ajuta sa cobor in momentul in care Tudor Chirila imi sopteste “Esti libera sa cauti fraierul…” si eu strig cat ma tin plamanii cu mana agatata de gatul amicei “Perfect fara tineeeeeeeeeeee”. Gustul lasat de vin e la fel de sec ca si gustul minciunii mele si imi dau seama de asta atunci cand in loc sa imi spele creierul, mi-l zgaraie. Dar continui sa cant cu mainile in aer, unduindu-ma dezordonat, cand la dreapta cand la stanga. Amica mea imi spune ca “barbatii sunt niste porci” iar eu mai iau o gura de vin si o aprob “toti sunt la fel”. Incerc sa ma conving singura ca e asa si ca te-am uitat.

Telefonul imi vibreaza in buzunar si tresar. Zidurile cladite din caramizi de minciuna se prabusesc zgomotos intr-o secunda, iar eu ma zbat sa scot telefonul cat mai repede din blugii mult prea stramti. Ma prabusesc pe canapea atunci cand realizez ca mesajul nu era de la tine, desi speram. As vrea sa mai pot minti, dar am obosit. Ma doare trupul, ma doare gatul si ma doare si capul. Dar cel mai tare ma dor ochii.

Taximetristul ma priveste cu mila in oglinda retrovizoare. Lacrimile imi curg siroaie si odata cu ele si rimelul. Nu-mi pasa, poate asa ma eliberez de minciunile pe care mi le-am spus zile la rand. Imi caut cheia in geanta si imi amintesc ca asta era momentul in care ma sarutai pe umar si imi sopteai ca ai tu cheia la indemana. Doua lacrimi mi se preling pe geanta de piele maro iar eu ma scurg pe tocul usii. Asezata in fund pe prag imi rastorn continutul gentii pe pres si dintre tuburi de ruj si creioane dermatograf reusesc sa scot manunchiul de chei. Adun totul la repezeala si le arunc in geanta, imi sterg lacrimile cu maneca de la jerseu si reusesc intr-un final sa descui usa.

Ma trantesc pe patul mult prea mare pentru mine si intind mainile spre cele doua margini sa te caut. In stanga ma lovesc de noptiera pe care se afla inca poza ta, desi intoarsa cu fata in jos, o iau si o strang la piept. In dreapta ma lovesc de paharul gol pe care de obicei mi-l umpleai cu suc de mere sa-mi tratez mahmureala de a doua zi. Privesc asternuturile de pat albe, perfect calcate, pe care alta data puteai citi pasiunea noptilor trecute dupa numarul cutelor.

Ascult linistea. Capul imi vajaie, in el amintirile mocnesc precum taciunii ramasi in urma unui foc de tabara dintr-o noapte racoroasa de vara tarzie. Fumul de tigara se inalta spre tavan, deschid geamul larg pentru ca absenta ta ma sufoca. La semafor opreste o masina cu muzica data la maxim. Acordurile atat de familiare imi intra in urechi, in creier, in suflet, iar zidul de minciuni nu mai este acolo pentru a ma proteja. Sunt singura, lipsita de aparare, de bratele tale protectoare, de prezenta ta. Sunt atat de Imperfecta fara tine.

Masina se indeparteaza incet si odata cu ea si muzica. Eu raman privind in gol si fredonant printre lacrimi “Imperfect fara tine…”

This entry was posted in Salata de ganduri and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to (Im)Perfecta fara tine

  1. Pingback: Marcu Bogdan | Minciuna “Perfectă fără tine”

  2. Wings, la mouche sau loja? 🙂

  3. Bine că e fictiv! E prea tragică durerea în care se complace personajul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s