Te privesc adanc in ochii tai mari si caprui, in sfarsit fara masti, in sfarsit doar eu si tu, fara lumea din jur, fara intrebari si fara cuvinte goale. Tacerea vorbeste pentru noi, cu mult mai mult sens decat o fac vorbele. Te privesc adanc in ochi si tot ce as vrea e sa pot opri timpul in loc cu puterea mintii. Acum, in clipa asta, nu mai tarziu cand degetele tale mult prea tinere vor framanta pielea mea peste care timpul a nins cativa ani in plus, nu mai tarziu cand unghiile mele flamande vor musca din trupul tau gol, nu mai tarziu cand buzele noastre se vor devora cu nesat. Ci in clipa asta cand ochii tai sunt plini de mine, cand in mintea ta nu mai e loc pentru nimeni, cand singura-ti stapana e dorinta de mine. Acum cand anticiparea secundei care urmeaza e un chin atat de dulce, acum cand in orice intrebare m-as regasi ca raspuns, acum cand eu nu mai sunt eu, cum nici tu nu mai esti tu, suntem noi in lumea noastra efemera si utopica.
ILikeItComplicated 
Cu totii ne dorim asta. 🙂
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Pingback: Review pe două săptămâni. | Graffiti-uri pe pereţii unei gări