Adio, dar va iau cu mine…

empty

Plec. Nu mai e nici un secret. Nici timp nu e, doar loc de adio, pe curand candva, la revedere… zambete care mascheaza regret. De ambele parti.

Stres. Sunt bipolara, maniaco-depresiva, borderline, psihotica, nevrotica, isterica. Am atacuri de panica, insomnii, migrene. Nu ma plang pentru ca daca ar fi sa o fac nu as sti cu ce sa incep. Cu Vai ce pacat ca plec, dar… sau Vai ce bine ca plec, dar… Repet mecanic To do list -ul, apoi bifez mental ce am facut deja, ca dupa cinci minute sa o iau de la inceput cu toate la un loc, Done si On going si iar bifez si adaug si sterg si apoi de la capat.

O iau de la capat. Exact asta fac! Las in urma tot si pornesc pe un drum nou. Unii ii spun curaj, altii nesabuinta. Unii zic ca o fi mai bine, altii ca nu o fi usor. Unii zic ca si-ar dori si ei, altii ca nu ar putea sa o faca. Eu sunt de-acord cu toti. Uneori ma simt ca o picatura de ulei intr-un pahar pe jumatate plin/jumatate gol de apa. Depinde in ce directie ma uit – vad plin sau gol. Sunt o picatura de ulei plutind la suprafata, neputand sa ma innec in apa dar nici sa ies din pahar. Dar cel putin plutesc la suprafata!

Sunt optimista.

Regret. Ca las oameni faini in urma. Ca nu ii pot indesa pe toti in valiza si sa ii iau cu mine. Dar amintirile cu ei le iau. Pe toate! Mi-am luat ieri adio de la ei. De la cei cu care am petrecut 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana timp de 7 ani. Sunt prea multe minute sa le adun. Prea mult timp, dar nu suficient. Ei, fiecare in parte, pierd o colega, eu pierd 20 de oameni dragi. Asta imi spuneam pana ieri, dar apoi am inteles ca sentimentele nu tin cont de numere. Un gol e un gol indiferent ca e mai mare sau mai mic. O parte din mine ramane cu ei, o parte din ei vine cu mine.

Advertisements
Posted in Salata de ganduri | Tagged , , | 1 Comment

Si totusi plec…

revedere

“Las in urma orasul si casa, sa nu m-astepti mama degraba, dar lasa c-am sa ma intorc, lecuit de dor. Iubito, de mult tot mai astept un raspuns… sa ma-ntorc inapoi n-oi fi departe de-ajuns, dar am sa ma intorc, mistuit de dor” (versurile apartin unui prieten drag, dar trebuia sa le las aici pentru ca de doua zile ma obsedeaza)

Putini sunt cei care primesc in viata sansa de a o lua de la zero. Sansa de a sterge cu buretele tot, de a deschide prima fila a unei carti noi si a o rescrie, dar cu experienta trecutului. De multe ori am visat la aceasta oportunitate – o cale de a scapa de un trecut care ma apasa, o evadare intr-o viata noua. Dar toate astea au un pret… acela de a renunta la tot ceea ce ma face fericita acum, la prezent.

E a doua oara cand plec de langa oameni pe care ii iubesc. Situatia e diferita si totusi similara. Am crezut ca daca am mai trecut odata prin asta, a doua oara va fi mai usor, va durea mai putin, dar m-am inselat. Privesc cu groaza saptamana ce vine pentru ca va fi ultima pe care o voi petrece cu ei, ultima saptamana din sapte ani petrecuti impreuna.

Nu mi-e frica de viitor, dar as vrea ca prezentul meu sa nu se piarda in urma, contopit cu trecutul de care ma bucur sa scap.

Ai grija ce iti doresti ca poate se implineste!

Posted in Marea evadare | Tagged , , | 1 Comment

Daca…

2

Daca plec… vei fi bine?… te vei gandi la  mine?… iti vei aminti numele meu?
Daca, din cand in cand, cineva va spune o gluma, te vei gandi cum as fi intors-o eu? … cum as fi ras?
Vei zambi cand, din greseala sau … din obisnuinta, vei spune numele meu altcuiva?
Daca plec … te vei intreba cum ar fi fost daca as fi ramas?

As ramane, desi nu am nici un motiv s-o fac.
Nu as pleca, desi am toate motivele s-o fac.
As vrea sa decida altcineva, in locul meu, ca sa raman. Sa ma ascund in spatele aparentei mele tristeti si sa ma bucur in liniste. De tine.

Azi … Maine … inca e loc de POATE. Dar intr-o saptamana realitatea te va privi in ochi, eu n-am sa pot. Iti vei ascunde tristetea in spatele aparentei tale bucurii?

Hai, spune-mi…
Atunci cand plec…
Iti va fi dor?
Iti va ramane-un gol?

Posted in Salata de ganduri | Tagged , , | 2 Comments

De ce?

null
De ce iti strig numele atunci cand mintea mi-e golita de orice gand?

De ce tu, pentru ca nu te pot avea?

De ce eu, ca sa nu te pot uita?

De ce atunci cand tu ma puteai salva?

De ce atunci cand tie nu-ti pasa?

Pentru ca stiam.

Pentru ca voiai.

Pentru ca durea.

Pentru ca asa… trebuia?

Posted in Salata de ganduri | Tagged , | 5 Comments

Tie me up for the spring!

null
M-am intors ca si pasarile calatoare, la inceput de primavara, din tarile calde. Despre Brazilia o sa povestesc altadata. Promit!
Am intrat in birou zambitoare purtandu-mi bronzul natural transportat de peste ocean si cearcanele de oboseala cu multa bucurie.
Mi-a zambit larg si in ciuda celor peste 20 de grade diferenta de temperatura, simteam ca pentru mine e la fel de cald ca in urma cu 4 zile cand ma prajeam la soare in patria Amazonului. S-a intins spre sertar si a scos un snur rosu cu alb pe care mi l-a intins cu o urare de bun (re)venit. L-am luat si ma fastaceam incercand sa mi-l prind de incheietura.
Te ajut?
Am dat din cap ca da si am vrut sa intind mana peste birou. Mi-a facut semn ca vine el spre mine.
Il asteptam in picioare cu mana dreapta intinsa lejer. Mi-a facut semn sa ma asez si s-a asezat si el pe scaunul de alaturi tinandu-mi incheietura in palma.
Mai strans?
L-am privit in ochi si am crezut pentru o clipa ca-mi poate ghici gandul… stii ca mie imi place sa ma legi strans.
E ok asa. Merci!
In timp ce el se intorcea la biroul sau imi priveam incheietura si snurul larg din jurul ei.
He tied me up for the spring, but not tight enough! 🙂

Posted in Vise sau realitate | Tagged , | 4 Comments

La multi ani in mintea mea cu cafea din partea ta

image

Vad ca anul trecut am sarit peste luna februarie. Am tinut “doliu mut”. Anul acesta sarbatoresc. Sau mai bine spus am sarbatorit amandoi. Faptul ca tu habar nu aveai este doar un detaliu minor. Oricum a fost frumos din partea ta sa faci cinste cu o cafea. Pardon, jumate ca am impartit-o.

Cafea, tigara, soare si tu. Viciile mele preferate. Ordinea nu conteaza. Acum doi ani era scenariul ideal. Azi ar fi aniversarea. De fapt este, in mintea mea.
In doi ani s-au schimbat multe. M-am schimbat si eu. Am invatat sa tac despre tine cu tine. Nu pun intrebari, nu fac observatii. Doar vad, inteleg si unesc puncte.
Te-ai schimbat si tu. Tacerea mea iti da curaj. Uneori mi se pare ca suntem prieteni. Doar ca in loc sa vorbim despre acelasi lucru, tacem pe aceeasi tema.
Daca ziua s-ar rezuma la cele cateva ore petrecute impreuna as putea spune ca ne-am baut impreuna cafeaua de dimineata si cea de seara. Ca pe vremuri.

Happy anniversary! Lets have another coffee next year! Same place, same time?

Posted in Vise sau realitate | Tagged , , | 5 Comments

Nu suntem pasari

null

“Ce este mai important – sa iubesti sau sa fii iubit?”
“Pentru o pasare care este mai importanta – aripa dreapta sau aripa stanga?”
Nimic mai adevarat. Fara echilibru pasarile nu ar mai putea zbura si ar inceta sa existe in scurt timp. Fara hrana si fara aparare.
Perfectiunea exista doar in lumea lor. Oamenii sunt perfect de imperfecti. Echilibrul ii ajuta sa zboare, dar chiar si in absenta echilibrului ei continua sa existe.
Si atunci intreb eu … in existenta asta imperfecta a noastra ce ne face pe noi sa zambim, sa ne taram prin zilele innorate, sa continuam sa existam “imbalansati”, dezechilibrati si strambi? Aripa stanga sau aripa dreapta? Nevoia de a iubi sau cea de a fi iubit?
Acolo, undeva, cineva te iubeste, tanjeste dupa un zambet, o vorba, dupa prezenta ta. Ar bea o cafea cu tine si ar opri timpul in loc atunci cand razi cu gura pana la urechi la gluma lui. Tu esti aceea  pentru el, el nu e acela pentru tine.
Ati termina cafeaua. El ar pleca acasa cu regretul ca timpul a trecut repede si nici azi nu a avut curaj. Tu ai pleca acasa cu gandul la cineva. Cineva care nu a mai sunat demult, al carui zambet ai uitat cum arata, cineva cu care ai impartit candva o cafea in doi. Prea demult, dar inca simti gustul cafelei de atunci. Avea aroma de soare, de rasetele lui si fericirea ta. El era acela pentru tine, tu nu erai aceea pentru el.

Posted in Salata de ganduri | Tagged , , | 3 Comments