Adio, dar va iau cu mine…

empty

Plec. Nu mai e nici un secret. Nici timp nu e, doar loc de adio, pe curand candva, la revedere… zambete care mascheaza regret. De ambele parti.

Stres. Sunt bipolara, maniaco-depresiva, borderline, psihotica, nevrotica, isterica. Am atacuri de panica, insomnii, migrene. Nu ma plang pentru ca daca ar fi sa o fac nu as sti cu ce sa incep. Cu Vai ce pacat ca plec, dar… sau Vai ce bine ca plec, dar… Repet mecanic To do list -ul, apoi bifez mental ce am facut deja, ca dupa cinci minute sa o iau de la inceput cu toate la un loc, Done si On going si iar bifez si adaug si sterg si apoi de la capat.

O iau de la capat. Exact asta fac! Las in urma tot si pornesc pe un drum nou. Unii ii spun curaj, altii nesabuinta. Unii zic ca o fi mai bine, altii ca nu o fi usor. Unii zic ca si-ar dori si ei, altii ca nu ar putea sa o faca. Eu sunt de-acord cu toti. Uneori ma simt ca o picatura de ulei intr-un pahar pe jumatate plin/jumatate gol de apa. Depinde in ce directie ma uit – vad plin sau gol. Sunt o picatura de ulei plutind la suprafata, neputand sa ma innec in apa dar nici sa ies din pahar. Dar cel putin plutesc la suprafata!

Sunt optimista.

Regret. Ca las oameni faini in urma. Ca nu ii pot indesa pe toti in valiza si sa ii iau cu mine. Dar amintirile cu ei le iau. Pe toate! Mi-am luat ieri adio de la ei. De la cei cu care am petrecut 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana timp de 7 ani. Sunt prea multe minute sa le adun. Prea mult timp, dar nu suficient. Ei, fiecare in parte, pierd o colega, eu pierd 20 de oameni dragi. Asta imi spuneam pana ieri, dar apoi am inteles ca sentimentele nu tin cont de numere. Un gol e un gol indiferent ca e mai mare sau mai mic. O parte din mine ramane cu ei, o parte din ei vine cu mine.

Posted in Salata de ganduri | Tagged , , | 1 Comment

Si totusi plec…

revedere

“Las in urma orasul si casa, sa nu m-astepti mama degraba, dar lasa c-am sa ma intorc, lecuit de dor. Iubito, de mult tot mai astept un raspuns… sa ma-ntorc inapoi n-oi fi departe de-ajuns, dar am sa ma intorc, mistuit de dor” (versurile apartin unui prieten drag, dar trebuia sa le las aici pentru ca de doua zile ma obsedeaza)

Putini sunt cei care primesc in viata sansa de a o lua de la zero. Sansa de a sterge cu buretele tot, de a deschide prima fila a unei carti noi si a o rescrie, dar cu experienta trecutului. De multe ori am visat la aceasta oportunitate – o cale de a scapa de un trecut care ma apasa, o evadare intr-o viata noua. Dar toate astea au un pret… acela de a renunta la tot ceea ce ma face fericita acum, la prezent.

E a doua oara cand plec de langa oameni pe care ii iubesc. Situatia e diferita si totusi similara. Am crezut ca daca am mai trecut odata prin asta, a doua oara va fi mai usor, va durea mai putin, dar m-am inselat. Privesc cu groaza saptamana ce vine pentru ca va fi ultima pe care o voi petrece cu ei, ultima saptamana din sapte ani petrecuti impreuna.

Nu mi-e frica de viitor, dar as vrea ca prezentul meu sa nu se piarda in urma, contopit cu trecutul de care ma bucur sa scap.

Ai grija ce iti doresti ca poate se implineste!

Posted in Marea evadare | Tagged , , | 1 Comment

Daca…

2

Daca plec… vei fi bine?… te vei gandi la  mine?… iti vei aminti numele meu?
Daca, din cand in cand, cineva va spune o gluma, te vei gandi cum as fi intors-o eu? … cum as fi ras?
Vei zambi cand, din greseala sau … din obisnuinta, vei spune numele meu altcuiva?
Daca plec … te vei intreba cum ar fi fost daca as fi ramas?

As ramane, desi nu am nici un motiv s-o fac.
Nu as pleca, desi am toate motivele s-o fac.
As vrea sa decida altcineva, in locul meu, ca sa raman. Sa ma ascund in spatele aparentei mele tristeti si sa ma bucur in liniste. De tine.

Azi … Maine … inca e loc de POATE. Dar intr-o saptamana realitatea te va privi in ochi, eu n-am sa pot. Iti vei ascunde tristetea in spatele aparentei tale bucurii?

Hai, spune-mi…
Atunci cand plec…
Iti va fi dor?
Iti va ramane-un gol?

Posted in Salata de ganduri | Tagged , , | 2 Comments

De ce?

null
De ce iti strig numele atunci cand mintea mi-e golita de orice gand?

De ce tu, pentru ca nu te pot avea?

De ce eu, ca sa nu te pot uita?

De ce atunci cand tu ma puteai salva?

De ce atunci cand tie nu-ti pasa?

Pentru ca stiam.

Pentru ca voiai.

Pentru ca durea.

Pentru ca asa… trebuia?

Posted in Salata de ganduri | Tagged , | 5 Comments

Tie me up for the spring!

null
M-am intors ca si pasarile calatoare, la inceput de primavara, din tarile calde. Despre Brazilia o sa povestesc altadata. Promit!
Am intrat in birou zambitoare purtandu-mi bronzul natural transportat de peste ocean si cearcanele de oboseala cu multa bucurie.
Mi-a zambit larg si in ciuda celor peste 20 de grade diferenta de temperatura, simteam ca pentru mine e la fel de cald ca in urma cu 4 zile cand ma prajeam la soare in patria Amazonului. S-a intins spre sertar si a scos un snur rosu cu alb pe care mi l-a intins cu o urare de bun (re)venit. L-am luat si ma fastaceam incercand sa mi-l prind de incheietura.
Te ajut?
Am dat din cap ca da si am vrut sa intind mana peste birou. Mi-a facut semn ca vine el spre mine.
Il asteptam in picioare cu mana dreapta intinsa lejer. Mi-a facut semn sa ma asez si s-a asezat si el pe scaunul de alaturi tinandu-mi incheietura in palma.
Mai strans?
L-am privit in ochi si am crezut pentru o clipa ca-mi poate ghici gandul… stii ca mie imi place sa ma legi strans.
E ok asa. Merci!
In timp ce el se intorcea la biroul sau imi priveam incheietura si snurul larg din jurul ei.
He tied me up for the spring, but not tight enough! 🙂

Posted in Vise sau realitate | Tagged , | 4 Comments

La multi ani in mintea mea cu cafea din partea ta

image

Vad ca anul trecut am sarit peste luna februarie. Am tinut “doliu mut”. Anul acesta sarbatoresc. Sau mai bine spus am sarbatorit amandoi. Faptul ca tu habar nu aveai este doar un detaliu minor. Oricum a fost frumos din partea ta sa faci cinste cu o cafea. Pardon, jumate ca am impartit-o.

Cafea, tigara, soare si tu. Viciile mele preferate. Ordinea nu conteaza. Acum doi ani era scenariul ideal. Azi ar fi aniversarea. De fapt este, in mintea mea.
In doi ani s-au schimbat multe. M-am schimbat si eu. Am invatat sa tac despre tine cu tine. Nu pun intrebari, nu fac observatii. Doar vad, inteleg si unesc puncte.
Te-ai schimbat si tu. Tacerea mea iti da curaj. Uneori mi se pare ca suntem prieteni. Doar ca in loc sa vorbim despre acelasi lucru, tacem pe aceeasi tema.
Daca ziua s-ar rezuma la cele cateva ore petrecute impreuna as putea spune ca ne-am baut impreuna cafeaua de dimineata si cea de seara. Ca pe vremuri.

Happy anniversary! Lets have another coffee next year! Same place, same time?

Posted in Vise sau realitate | Tagged , , | 5 Comments

Nu suntem pasari

null

“Ce este mai important – sa iubesti sau sa fii iubit?”
“Pentru o pasare care este mai importanta – aripa dreapta sau aripa stanga?”
Nimic mai adevarat. Fara echilibru pasarile nu ar mai putea zbura si ar inceta sa existe in scurt timp. Fara hrana si fara aparare.
Perfectiunea exista doar in lumea lor. Oamenii sunt perfect de imperfecti. Echilibrul ii ajuta sa zboare, dar chiar si in absenta echilibrului ei continua sa existe.
Si atunci intreb eu … in existenta asta imperfecta a noastra ce ne face pe noi sa zambim, sa ne taram prin zilele innorate, sa continuam sa existam “imbalansati”, dezechilibrati si strambi? Aripa stanga sau aripa dreapta? Nevoia de a iubi sau cea de a fi iubit?
Acolo, undeva, cineva te iubeste, tanjeste dupa un zambet, o vorba, dupa prezenta ta. Ar bea o cafea cu tine si ar opri timpul in loc atunci cand razi cu gura pana la urechi la gluma lui. Tu esti aceea  pentru el, el nu e acela pentru tine.
Ati termina cafeaua. El ar pleca acasa cu regretul ca timpul a trecut repede si nici azi nu a avut curaj. Tu ai pleca acasa cu gandul la cineva. Cineva care nu a mai sunat demult, al carui zambet ai uitat cum arata, cineva cu care ai impartit candva o cafea in doi. Prea demult, dar inca simti gustul cafelei de atunci. Avea aroma de soare, de rasetele lui si fericirea ta. El era acela pentru tine, tu nu erai aceea pentru el.

Posted in Salata de ganduri | Tagged , , | 3 Comments

50 de umbre ale ipocriziei

null
Agitatie mare, moncher!

Dupa asteptari seculare care au durat vreo 2-3 ani intregi, a iesit in cele din urma filmul anului. Si multi(e) s-au inghesuit in cinematografe sa vada minunea, dar si mai multi s-au inghesuit pe unde au apucat sa comenteze abominabilul. Cinematografele vuiau mai ales fiind weekendul indragostitilor, iar daca ai fost “prea” indragostit si ai uitat sa cumperi jumatatii un ursulet de plus sau o inima de ciocolata (ca nu-ti manca destul nervii, ii mai dai si simbolic inima ta sa ti-o devoreze! ) si ai avut ghinionul ca cinema-ul sa fie in Mall… nema loc de parcare. Sic! Ziceai de BlackFriday ca mai rau nu se poate? S-ar putea sa reconsideri afirmatia.

Anyway! Sa revenim. Am citit si cartile (in engleza!), am vazut si filmul, am citit si comentarii. Si nu ma pot abtine sa nu comentez si eu. In apararea mea voi afirma inca de la inceput urmatoarele : sunt femeie ( pentru cei care nu au dedus inca), sunt blonda (pentru cei care au pierdut din vedere acest detaliu esential al blogului de fata) si mai am si varsta potrivita pentru publicul tinta al acestui fenomen ( pentru cei care nu au cotrobait suficient prin ograda mea). Mai pe romaneste, mie mi-o placut. Acum, fiecare are dreptul la opinie si eu, ca o cetateanca libera ce sunt, respect acest lucru. Dar conditionat. Adica atunci cand iti dai cu parerea sa fie parere si nu presupus.

Acestea fiind zise, top aberatii legate de fenomen (carte+film):

1. Nu am citit cartile si nu merg la film pentru ca e o prostie/idiotenie/cretinatate care… (insert un rezumat rastalmacit al subiectului). Draga comentatorule, a merge sau a nu merge la film este o alegere si un drept care iti apartine. Dar a-ti da cu parerea despre ceva ce nu ai vazut cu ochii tai se numeste ipocrizie. Parerea nu este a ta ci a celui care ti-a impartasit-o pe-a lui.

2. Nu am citit cartea si nu merg la film pentru ca toata lumea face asta. E minunat sa fii altfel, sa fii deosebit, sa vrei sa te detasezi de turma. Dar a nu se confunda frumusetea de a fi deosebit cu a fi Gigi-contra sau a te usura contra  vantului, ca dai pe tine. Pentru ca toti fac ceva nu este un motiv intemeiat sa faci si tu, dar nici sa te incapatanezi sa nu faci .

3. Am fost la film si nu am invatat nimic nou/ Nu are rost sa merg ca nu are nimic nou sa ma invete la capitolul sex. E un film, nu un curs de sex. Ma bucur pentru tine ca ai absolvit Kamasutra (Magna cum laude?) dar sa stii ca pana si profesorii mai invata cateceva de la elevi. Asta asa doar ca sa iti mai alini egou.

4. E un film care incurajeaza violenta domestica/ violurile. Ma doare mintea. Viol inseamna a intretine relatii sexuale impotriva vointei uneia dintre parti. El o voia iar ea i-a cerut in mod expres sa i-o traga. Nu inteleg cine era impotriva. Violenta domestica? Serios? Ea stia ce inclinatii are el. Ea i-a cerut sa ii arate ce e cel mai rau iar el i-a tras cu cureaua la fund de 6 ori, timp in care ea putea sa spuna un cuvant si el se oprea. Acu ma intreb eu in prostia mea cati barbati care isi snopesc nevestele in bataie au un contract prenuptial in care este stipulat nivelul de durere indurat de nevasta, ustensilele acceptate cu ajutorul carora se poate administra si cuvantul care, odata rostit, va pune capat distractiei in doi? Mda. Asa m-am gandit si eu.

5. Cartea aia/ filmul ala e pornosag pentru femei. Nimic nou, majoritatea barbatilor se uita la filme/ clipuri porno. Perfect normal cata vreme nu da nevasta/prietena peste voi in timp ce va distrati de unul singur (exceptiile se stiu, nu e tema de azi ). Probabil ca va racaie curiozitatea daca si ea se uita la aceleasi filme cand se joaca singura (da, majoritatea o fac si nu recunosc – faza cu jucatul). Ei bine, unele o fac, din acelasi motiv ca si voi – stimulent pentru excitare sexuala, dar majoritatea nu – sau se uita pe sarite doar la fazele mai putin explicite. De ce? Pentru ca femeile sunt altfel. Barbatii trebuie sa vada parti anatomice pentru a se trezi din amorteala, pe cand femeile au nevoie doar de stimulare creativa, ele isi creaza propriile filme de fantezie care contin mai mult amintiri senzoriale decat imagini. Pentru femei concretul omoara imaginarul. Pentru barbati imaginarul lasa de dorit si este nevoie de stimulare vizuala. A numi stimularea creativa pornosag este o exagerare de exprimare, dar in esenta, servind aceluiasi scop as putea fi partial de acord. Dar prefer termenul de poveste erotica.

6. O carte/ un film slab. Nimeni nu a sustinut ca autoarea ar fi vreo Shakespearita sau urmasa lui Dickens, nici filmul ca ar fi vreo capodopera de poveste de dragoste ca Romeo si Julieta sau Pe aripile vantului. Dezmagirile sunt intotdeauna doar la nivelul asteptarilor.

7. Dialogurile sunt lipsite de substanta. Filmul este unul romantic/ erotic. In timp ce faci sex cuvintele sunt cam de prisos, unless you talk dirty. In imaginatia mea e cam greu sa il diseci pe Nietzsche in timpul unei partide de sex sau sa iti exprimi dorintele sexuale fata de tipul/tipa aia misto trecand prin fazele de dezvoltare psihosexuale ale lui Freud. Hmmm acu ca am pus pe “hartie” chestia asta parca nu suna asa rau… o trec pe To Do list… posibil o sa sfarsesc prin Leipzig la psihiatrie.

8. Povestea e ireala, care sunt sansele ca un bogatas sa se indragosteasca de o sleampata, prost imbracata si naiva? Care sunt sansele sa vina Alienii si sa foloseasca cutia toracica a oamenilor pe post de incubator? Got my point? Se numeste fantezie.

9. Filmul este o umilire la adresa femeilor. Daca o femeie considera ca imaginea ei poate fi umilita datorita unui film in care o alta femeie face sex legata de pat si chestia asta ii face si placere (aleia din film) atunci am cateva vesti proaste: imaginea femeii a fost umilita de mai demult, cea mai veche meserie e prostitutia si majoritatea celor care o practica sunt femei. Si femeilea alea fac sex in conditii mai naspa si pe bani, nici macar de placere. Si mai sunt femei care fac sex cu mai multi barbati odata, cu femei sau cu cine vine la rand. E plin netu de asta si pana acum nu s-a plans nimeni ca i-a stricat imaginea de femeie. PS. A face sex cu mainile legate e chiar fain.

10. Comunitatea BDSM este revoltata ca le strica imaginea. Filmul nu este un documentar despre relatiile sexuale sado-masochiste. Filmul/cartea are elemente BDSM. Si mai am o veste: nu toate relatiile BDSM sunt la fel (nici cele obisnuite nu sunt toate la fel – cate bordeie atatea obiceie).

In alta ordine de idei, sunt comentarii cu care am fost de acord, partial de acord sau le respect pentru ca sunt opinii personale ale celor care si-au castigat dreptul de a comenta pentru ca au vazut/citit cartea:

– actorii puteau fi mai bine alesi – cel putin tipul – care la inceputul filmului lasa mai mult impresia de psihopat – dar asta tine de gustul fiecaruia.

– chimia dintre cei doi actori nu a fost la nivelul asteptarilor, de vina poate fi si imaginatia celor care au citit sau perspectiva celor care au vizionat.

– au lipsit elemente din carte. De cand e lumea lume se stie, cartea bate filmul. Restul e poveste.

Una peste alta filmul a fost un succes financiar, in primul weekend a scos de 6 ori investitia. Asta spune ceva. Bun sau prost filmul este o controversa si a adunat cei mai multi curiosi in cinematografele din Romania. Macar pentru atata merita vazut, chiar daca din comfortul patului de acasa cand iese pe net in varianta HD sau orice altceva decat cam.

Vorba unei colege, filmul merita vazut pentru ca este hot topic si daca nimeresti intr-o discutie pe tema sa nu stai ca mutu. Cultura generala.

Posted in Sarcastic bitch thoughts | Tagged , | 11 Comments

Reteta unui weekend perfect: Nashville

Se ia:

-una bucata pereche cizme de cowboy

-una bucata pereche blugi rupti

– una bucata camasa in carouri

Se indeasa in rucsac cateva haine, se iau doua prietene, se indeasa fundurile in masina si bagajele in portbagaj (nu invers!), se invarte hotarat cheia in contact si apoi se coace la foc continuu timp de 3 ore si jumatate (preferabil cu aer conditionat). Apoi se scot fundurile din masina si se indreapta cu atentie picioare, se aseaza cu grija bagajele pe umeri si se inregistreaza la hotel. Dupa o scurta odihna si vreo doua tigari se poate servi o vizita in oras, preferabil pe timp de noapte, dar numai in doze mici!

Primul lucru pe care il vei simti e un puternic iz american si umiditate mare. Transpiri de cum ai pus piciorul afara dintr-o cladire. (welcome to the south!) Zgaraie-nori luminati si colorati. Reclame palpaind pe fiecare magazin. Un Elvis in marime naturala, Johnny Cash museum, cizme si palarii de cowboy in fiecare vitrina. Si sa nu uitam, suntem in Country music city, deci la fiecare bar canta o formatie de cover – country music. La fiecare colt de strada 1-2 sau chiar grupuri mai mari de cantareti amatori sau dansatori de street dance. Lumea se opreste, asculta, daca vor arunca un dolar, daca nu pleaca mai departe.

Ne izbeste din plin o reclama cu un nume cunoscut. Coyote Ugly. Wow! Ne legitimam inainte de a intra (trebuie sa ai 21 de ani sa poti intra). Inauntru – bar lung deasupra caruia zac atarnate cateva zeci de sutiene. Trei fete danseaza pe bar, chelnerita – obraznica, subtirica, imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti de blugi, sutien si cizme de cowboy – imbie toate fetele sa urce pe bar. O pereche de tineri casatoriti comanda un BodyShot – ea bea tequilla de pe el, urmand instructiunile chelneritei. Nu poti sa intri acolo si sa nu dansezi pe pult. Ne-am conformat. Sunt unele lucruri pe lumea asta pe care trebuie sa le faci atunci cand ai ocazia. Asta este unul dintre ele. Nimeni nu te judeca sau arata cu degetul, toata lumea se distreaza si vor ca si tu sa te distrezi.

Daca tot esti in Nashville, nu poti rata distileria Jack Daniels care se afla la aprox. 1 ora si jumatate distanta. Tur gratuit al distileriei care inca mai functioneaza. Lynchburg – in acest oras toate afisele sunt scrise cu alb pe fond negru cu binecunoscutele fonturi Jack Daniels.

Impresionant! Jack Daniels avea 13-14 ani cand a cumparat distileria contra sumei de 24 dolari de la cel care l-a angajat ca baiat bun la toate de la varsta de 7 ani. Si cel mai impresionant lucru este ca nici in ziua de azi nu se stie de la ce vine Old No. 7, pentru ca el a fost primul care si-a inregistrat oficial o distilerie de Whiskey cu nr. de inregistrare 1. A murit pentru ca intr-o dimineata a ajuns prea devreme la lucru. Am jurat sa nu las sa mi se intample acest lucru!

Am lasat in urma orasul mirosind a porumb si carbune cu o gramada de suveniruri, care mai de care mai traznite si ne-am intors in capitala muzicii country. Voiam sa mergem sa vizitam Hall of Fame. Aglomeratia din fata arenei ne-a starnit curiozitatea. Era finala turneului de Rodeo profesionist. In 10 min eram asezate in tribuna urmarind baieti frumosi cu blugi si palarii de cowboy straduindu-se sa stea pe taur cel putin 8 secunde. N-am crezut ca poate fi interesant, dar pana la urma nu am vrut sa plecam pana nu s-a terminat. Au fost chiar si copii de 9-10 anisori.

Indiferent daca iti place muzica country sau nu, nu poti rata Country Music Hall of Fame and Museum si parcul Walk of Fame unde cei mai mari cantareti de muzica country au cate o stea …Si de asemenea, daca nu ai avut o palarie de cowboy inainte sa vii in oras, cu siguranta vei pleca cu una pe cap!

Posted in Marea evadare | Tagged , , | 5 Comments

Vecinii mei sunt oameni buni

De o saptamana am vecini. Unul e seful meu de aici – bastinas de prin nord, celalalt e un Dexteras, IT boy – indian.

Au venit acum o saptamana. Prima mea intalnire cu indianul a fost cand eram la tigara in fata apartamentului iar el pleca cu masina si s-a uitat lung la mine. Mai tarziu am aflat si de ce. Fumeaza si ii plac femeile care fumeaza. A doua zi la lucru a avut o fata destul de ciudata cand a realizat ca fata de la tigara lucreaza in acelasi loc cu el. Nici eu nu stiam sigur daca el e tipul de la IT care urma sa se mute langa mine. Amandoi am fost surprinsi. Pe “sefu’ ” l-am intalnit prima data la birou in timp ce schimbam niste mailuri cu C. prietena mea de la lucru de acasa. Sefu’ e blond, dar nu cred ca e “the blonde”, nu ca nu ar merge o data (ca a doua oara vine singur) dar the biggest mistake is to sleep with your boss. Deci intra in categoria “no, no!”. C. imi scrie mail “vreo veste despre vreun blond?” Eu: “Tocmai a intrat pe usa si e viitorul meu sef. E cam mic de statura” .

Nu am interactionat prea mult cu ei pana joi. Joi a fost ultima zi de lucru a fostului meu sef de aici, care si-a bagat lichidarea in prima saptamana cand am venit eu. El zice ca nu are legatura cu venirea mea aici. Eu nu il cred. Pana la urma am cazut amandoi de acord ca demisia lui e in avantajul meu, deci chiar daca nu are vreo legatura directa, indirecta are. Maine imi trimit CV-ul oficial catre conducerea companiei de aici aplicand pentru un job aici (Cineva stiu ca deja pregateste rosiile sa dea in mine! You know who you are! )

Dupa doua zile noul meu sef nu imi placea de nici o culoare. Indianului i-am dat de inteles ca nu sunt disponibila pe piata si a incetat sa incerce sa imi zambeasca si sa imi spuna ca iubeste femeile care fumeaza. Fostul meu sef este un tip mult prea deschis si glumet, iar noul sef cam alunecos, total opus celuilalt. Vineri, dupa bauta de cu o seara inainte (doua cafele pentru mine, I’m a good girl ) lucrurile parea un pic mai relaxate.

Sambata dimineata in timp ce vorbeam cu familionul pe Skype, iaca vecinii mei pe veranda la sefu’ la o poveste. Frumos se cade din partea mea sa ii salut, le fac cu mana si dupa ce termin povestile peste ocean imi iau cafeluta la purtator si tigarile si merg inspre ei. Daca nu merge Mahomed la munte, merge muntele la Mahomed. Faceau planuri de pranz, era cam amiaza. Pana la urma ne hotaram toti 3 sa mergem 1 ora cu masina sa mancam – tipic american, doh! Fiind un weekend lung la ei, luni – ziua muncii, discutam care ce plan are. Eu fusesem invitata de un coleg de la lucru la meciul de deschidere al sezonului de fotbal american la colegiu, juca echipa statului Tennessee acasa, duminica seara. Vecinii mei au devenit un pic cam invidiosi pentru ca nu mai erau bilete la meci, se juca cu casa inchisa, biletele fiind vandute toate (160.000) de multa vreme. Eu ma fac mica si nu mai zic nimic. Le spun ca pe luni as vrea sa merg sa vad un castel la vreo 2 ore distanta, daca vor sa vina si ei.

La meci a fost interesant cum de dimineata (meciul incepea la ora 19:00) s-a aduna o gramada de lume in parcari publice care atunci se vindeau cu 30-40$ locul, pentru a pune gratarul, cortul si a astepta juma de zi pentru a incepe meciul – pentru ca fiind un meci al elevilor de la colegiu nu se poate bea in tribune. Partea asta a fost interesanta, un ocean portocaliu oriunde te uitai – culoarea statului Tennessee. O ora inainte de meci se intampla faimosul “Tailgating” adica toti de pretutindeni incepeau sa se miste pe jos inspre stadion, formand multe cozi interminabile – portocalii. Cei de la Orange ar fi fost tare mandrii!

Am ajuns la miezul noptii acasa, uda leoarca pentru ca plouase cu galeata in timp ce noi faceam minunatul Tailgate. Am rabdat frig pe parcursul meciului din care bineinteles nu am inteles nimic, iar colegul care m-a invitat – un tip la vreo 50+ de ani – s-a facut manga si a adormit. Din cand in cand, cand lumea urla si aplauda, aplauda si el in somn. M-a dezgustat.

Azi de dimineata i-am dat un mesaj la indianul daca au chef sau ba sa vina la castel. A negociat el cu sefu’ si pana la urma am mers toti trei. A fost superb, poze (doar doua) sunt mai sus, bonus o poza cu blonda. Dupa un an de zile pun si o fata proprie si personala pe aici. Promit sa nu se mai repete!

Am vizitat castelul, am vizitat gradinile minunate, am degustat vin. Am si cumparat un vin, dulce si rosu cum imi place mie. Habar n-am cand si cu cine o sa il beau, dar nu cere de mancare. Biltmore Estate, este cea mai mare proprietate privata din lume (zice ghidul) 8000 acrii (habar n-am cat e aia , dar e mult). Nu se poate estima ca valoare pentru ca niciodata nu au incercat sa o vanda. A fost construita intre 1890-1895 si a fost deschisa publicului din 1930 – se pare ca dupa ce a bagat nenea ala o gramada de bani in ea nu a mai avut cu ce s-o si intretina. Acum proprietatea e in mana urmasilor lui, are crama proprie, centru de recreatie – calarit si dat cu bicicleta pe proprietate, hotel si multe altele. Un tur fara ghid, doar vizitat casa, gradinile si degustat vin – 63$. Dar poti sta la degustat cat vrei.

All in all, weekendul a fost superb. Inca sunt curioasa daca sefu’ nou stie ca am de gand sa aplic pentru un job aici. Dupa iesirea de azi mi-am mai schimbat un pic parerea despre el. Tot alunecos ramane, dar parca nu chiar atat de tare. Vedem in zilele ce urmeaza. Desi am o banuiala ca stie. Sunt curioasa cum se termina povestea asta.

Posted in Marea evadare | Tagged , , | 1 Comment